Paul Wyler si-a asigurat locul in cartile de istorie inca din anul 1927 cand a lansat un balansier ce a devenit un standard industrial. Balansierul Incaflex a fost solutia eleganta a problemei amortizarii socurilor, acesta avand beneficiul de a imbunatati fiabilitatea zilnica a ceasului.
Designul a fost pe cat de simplu pe atat de inovator: balansierul, facut dintr-o singura piesa de metal, avea 2 jumatati de spirale flexibile simetrice, care se uneau la axa rotitei si functionau ca un amortizor.
Pentru a demonstra beneficiile revolutiei Wyler pentru un atat de mic, dar crucial component dintr-un ceas, in anul 1956 a fost organizata o simpla demonstratie: doua ceasuri Wyler au fost aruncate de la 300 m din varful Turnului Eiffel. Notarul public care a scris cronica acestui indraznet eveniment a confirmat ca ambele ceasuri erau in perfecta stare de functionare chiar si dupa teribila aterizare. Acesta era un indiciu clar ca balansierul Wyler Incaflex reprezenta o realizare majora in industria ceasurilor.
In 1962 americanii au fost martorii unui test similar cand Turnul Seattle din Washington a servit drept platforma pentru aruncarea a 6 ceasuri Wyler Incaflex de la o inaltime de 100 m. Din nou un notar public a confirmat faptul ca functionarea ceasurilor nu a fost afectata de cadere.
Legenda spune ca pe langa aceste demonstratii publice, agentii de vanzari Wyler nu ar fi ezitat sa dea cu ceasurile de pamant in fata clientilor pentru a dovedi rezistenta lor excelenta la socuri.
Dedicarea lui Wyler pentru imbunatatirea calitatii si acuratetii ceasurilor sale a continuat multi ani, aceasta aducandu-i 9 patente pentru balansierele cu brate flexibile, carcasele din 2 si 3 piese, precum si alte inovatii.